Conacul Gudenus

Legenda spune că numele satului Gad a fost ales în cinstea voievodului Glad, în locurile acestea având loc înainte de anul 1000 o bătălie cu oştile maghiare. Prima atestare documentară a localităţii datează din 1333. Astăzi, Gadul pare a fi un sat ferit de ochii lumii, aşezat pe malul Timişului, într-o vale împrejmuită de nişte maldăre de pământ. Pe la 1720, satul era menţionat ca fiind românesc. Colonizări cu familii germane ar fi avut loc la scurt timp după aceea. Însă, la 1900, locuitorii Gadului erau în proporţie de 35% de naţionalitate sârbă, fapt susţinut de existenţa bisericii sârbeşti de aici. Azi mai sunt doar 190 de suflete în sat. Casele îţi dau senzaţia întoarcerii în timp. Majoritatea sunt părăsite, dărăpănate. Doar câteva dintre ele au scăpat; cele care au, probabil, proprietari mai înstăriţi, fiind animate de culori vii (roz, verde crud, albastru deschis) pe faţade, în contrast cu Conacul Gudenus, care aşteaptă să înflorească din nou