Bocşa na rowerze

 Distance: 41.25km  Total time: 4h:27m14s  Active time: 3h:29m:54s  Idle time: 0h:57m:20s  Average speed: 14,6 km/h  Max speed: 47,9 km/h

From start to pont 15 asphalt road, very easy. Good stop point at the lake. Between points 17 and 18.5 there is a very hard climb to get to the crest, alternate route more to the west from pont 17 is to be investigated. Once on the crest, there is a good forest road back to Ocna de Fier.

O donație pentru servicii aduse Coroanei Imperiale Un alt conac care, dacă ar fi restaurat, ar putea impresiona turiștii, este cel care a aparținut familiei Athanaszievich din satul cărășean Valeapai, care aparține de comuna Ramna. Terenurile din sat au fost donate la începutul secolului al XIX-lea fraților Marcel și Emil Athanaszievich, care făceau parte dintr-o familie nobiliară sârbească, pentru servicii aduse Coroanei Imperiale. Construcția conacului a fost începută în anul 1840, cu meșteri sârbi și coloniști italieni, iar în jurul acestuia au fost ridicate mai multe clădiri anexe, o ghețărie și o moară. Construcția neoclasică, asemeni celor mai multe conace din regiune în acea epocă, are dimensiuni impresionante, cu un demisol boltit și etaj, care domina întreaga zonă. Fațadele erau decorate cu frontoane și pilaștri cu capiteluri toscane din care astăzi nu se mai pot vedea decât câteva urme, ferestrele de la etaj aveau ancadramente de factură neoclasică și obloane de lemn, pereții sunt din cărămidă iar acoperișul, care avea o șarpantă cu structură de lemn, este astăzi prăbușit. Și acest castel era înconjurat de un minunat parc, cu specii rare de pomi, pe care localnicii îl considerau un adevărat rai, dar care n-a supraviețuit tăvălugului comunist. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea domeniul, moștenit de o nepoată a fraților Athanaszievich, a fost arendat de soțul acesteia, baronul Tallian Béla, lui Ambrozy Béla, care l-a ipotecat, iar după primul război mondial, proprietatea a fost cumpărată de familia Riesz, care a stăpânit-o în anii interbelici. Conacul a fost naționalizat de la ultimul proprietar, Petru Riesz, a fost transformat în casă de nașteri, a devenit apoi sediu CAP și loc de cazare al muncitorilor sezonieri iar după 1989 a fost abandonat și lăsat în paragină. A fost retrocedat proprietarilor după ce a fost vandalizat și continuă să se se ruineze văzând cu ochii, deși este clasat ca monument istoric care, restaurat, ar putea fi un loc emblematic al satului.