Aparent inalterabil, veșnic și foarte rar întâlnit în natură, socotit metal divin, asociat cu lumina soarelui, încărcat cu multiple și profunde calități și sensuri simbolice, transformate în valori supreme și atribut al puterii elitelor religioase, politice sau militare, asumat tacit sau decretat ca fiind măsura tuturor lucrurilor, a bogăției și forței comunităților, materie care a pus în mișcare indivizi și societăți, generând războaie, complicate jocuri diplomatice, împingând la crime sau expediții până la capătul Pământului, dar generând, în același timp și realizări tehnologice uluitoare în goana de a îl scoate la lumină din adâncurile scoarței, pentru a le prelucra și transforma în capodopere artistice – de peste 9000 de ani aurul nu încetează să fascineze și să atragă omenirea, devenind adevăratul motor al istoriei.
Istoria și imaginarul colectiv antic și modern au plasat Dacia, alături de alte puține provincii în rândul miticelor țări ale aurului Lumii Vechi. După cum arată mărturia lui Herodot, legenda ținutului străbătut de râul Maris (Mureșul actual), locul unei extraordinare abundențe a aurului, s-a născut și a început să circule în lumea greacă cel puțin din secolul al V-lea aChr.
Existența unei literaturi antice despre bogățiile Daciei la începutul secolului al II-lea pChr, este confirmată de faptul că însuși Traian s-a documentat asupra acestui subiect, înainte de declanșarea operațiunilor militare de cucerire a Daciei: „Căci fiind un om înțelept și aflând din cărți că această țară este bogată și puternică în arme și acum și că a fost înainte-țara pe care a cucerit-o marele Traian învingând pe Decebal, regele geților, și a adus romanilor cinci milioane de libre de aur și de două ori pe atât de argint, afară de cupe și de obiecte care depășesc limita oricărui preț, de turme, arme și peste cinci sute de mii de bărbați foarte puternici cu arme cu tot” (Criton – Geticele).
Prada a fost atât de bogată încât Traian a decis în anul 107 retragerea din circulație a monedelor de argint uzate și baterea altora noi cu un titlu valoric mai redus. Unii istorici pun această devalorizare pe seama inundării cu metale prețioase, provenite din Dacia, a pieței romane.
Totodată, după cucerirea Daciei, Traian a lansat cel mai ambițios și amplu program edilitar militar și civil pe care l-a cunoscut Imperiul Roman, de la cucerirea Egiptului în vremea împăratului Octavian Augustus, precum și de reducere a presiunii fiscale asupra contribuabililor, de transferuri generoase de bunuri și bani către plebea romană și susținerea unor măsuri pe termen lung de creștere demografică a Italiei.
Zăcămintele de aur de pe teritoriul actual al României sunt multiple, dar fără îndoială cea mai faimoasă zonă producătoare de aur a vechiului spațiu al fostei provincii romane Dacia a reprezentat-o Poligonul de Aur sau cadrilaterul aurifer al Munților Metaliferi, delimitat în județul Alba de zona de la Zlatna și Roșia Montană cu zonele adiacente Almașul Mare, Bucium și Baia de Arieș, zone foarte bogate în metal prețios. De altfel una dintre cele mai mari pepite descoperite, mai târziu a fost cea de la Abrud în anul 1536 și care avea cca 5,6 kg.
Așa cum am arătat anterior aurul nu este exclusiv un element chimic ci este mai degrabă motorul unui adevărat fenomen care a generat ample dezvoltări urbanistice, sociale, rute comerciale și prezențe militare cu tot ceea ce înseamnă acest lucru.
În acest context ruta culturală pe care o propunem nu se referă doar la exploatarea primară a minereului. Prin urmare propunem ca și un punct de plecare zona de exploatare (Zlatna-Roșia Montană-Bucium), dar și drumurile pe care metalul prețios ajungea pe „autostrada antică” a Daciei Romane (Mureșul), zonele de administrare a exploatării aurului (Zlatna-anticul Ampelum), forțele militare angrenate în protejarea exploatării și transportului aurului (Abrud, Zlatna, Alba Iulia) și nu în ultimul rând zona unde se organizau transporturile spre Roma (Alba Iulia).
În acest din urmă caz, prezența aurului a dus la edificarea singurului castru de legiune care a funcționat pe durata întregii stăpâniri romane în Dacia, dezvoltarea a singurelor două orașe, purtând același nume, Apulum, ridicate la rang de colonia din Dacia romană. De altfel Apulum devine la sfârșitul secolului al II-lea pChr cel mai bogat oraș din Dacia, primind la jumătatea secolului al III-lea epitetul de Chrysopolis (orașul de aur sau orașul aurului).
Toate aceste argumente fac ca Roșia Montană - anticul Alburnus Maior și Alba Iulia – anticul Apulum să fie incluse pe lista tentativă UNESCO. Acestea sunt, credem noi, suficiente motive pentru a certifica ruta VIA AURAEA ca și rută cultural turistică care va avea fără îndoială un impact asupra dezvoltării turismului local, național și internațional.
